31 iulie 2008

Universităţile şi industria TIC - Partea 2

Aşa cum este menţionat în altă postare pe acest blog, ca vicepreşedinte CEPIS am finalizat recent un raport privind EDUCAŢIA UNIVERSITARĂ ŞI INDUSTRIA DE TEHNOLOGIE A INFORMAŢIEI ŞI COMUNICAŢIILOR. Raportul este prezentat ca document de poziţie al asociaţiilor profesionale europene TIC. Prezint mai jos pentru colegii din România un sumar al concluziilor raportului. Orice sugestie sau părere pro sau contra este bine venită. Raportul integral va fi publicat în viitorul apropiat de CEPIS pe site www.cepis.org şi va face obiectul unei comunicări la World Computer Congress 2008, Milano, 8 septembrie 2008 http://aicanet.net/wcc2008/ICT_Professionalism-Competences.pdf

Cooperarea între universități şi industria TIC

Universităţile şi industria TIC nu colaborează la un nivel suficient de ridicat. Universităţile europene trebuie să fie eficiente în competiţia lor în domeniul TIC cu universitățile din SUA şi alte universităţi de renume. Eficienţa poate fi atinsă numai prin o mai bună conlucrare cu industria TIC, în parteneriat cu autorităţile relevante.

O lume în schimbare

Universităţile activează într-o lume în schimbare. O tendinţă în creştere este spre studii part-time. Acest lucru este adevărat în mod particular în studiile referitoare la TIC. Era Digitală a început prima dată în universităţi aducând accesul total şi pe toate meridianele la informaţie şi limitând abordarea ex-catedra în învăţare.

Cercetare fundamentală şi aplicată

Tendința universităţilor de a favoriza cercetarea fundamentală şi a lăsa cercetarea aplicativă pe seama industriei este naturală. De aici apare principala diferențiere între ce oferă universităţile europene şi ce are nevoie industria TIC în materie de forță de muncă. O soluţie ar fi ca universităţile să accepte un personal cu expertiză mai aproape de necesităţile practice. Cercetarea în universităţi, atât fundamentală cât şi aplicată, este pilonul cel mai important care susţine educaţia şi aduce cadrele didactice mai aproape de practica industrială curentă. Programele cadru R&D ale UE au avut un rol important în aducerea împreună a universităților şi industriei şi în finanţarea unor cercetări utile ambelor părţi. Accelerarea aplicării cercetării caracteristică TIC aduce beneficii industriei şi forțează universităţile spre scenarii de tip industrie.

Mobilitate

Mobilitatea, în sensul deplasării persoanelor între industrie şi universităţi, trebuie încurajată prin orice metode. Această mobilitate în TIC este benefică, promovează inovarea şi este necesar să beneficieze de un cadru potrivit.

Entrepreneuriatul în TIC

Universităţile sunt principala sursă de entrepreneuri. Universităţile europene vor contribui mai bine la creştere sectorului dinamic al i.m.m. în TIC, în primul rând dând studenților o solidă pregătire ştiinţifică şi tehnică pentru a le permite să inoveze, şi în al doilea rând pregătindu-le calificările manageriale necesare într-o întreprindere mică. Universităţile catalizează, de asemenea, entrepreneuriatul prin parcurile tehnologice create în universităţi. Este de dorit ca guvernele şi UE să încurajeze prin orice formă posibilă dezvoltarea de centre entrepreneuriale în jurul universităţilor, nuclee ale naşterii multor firme TIC ale industrie.

Criza de calificări TIC

Universităţile sunt preocupate de aspectele calitative ale calificărilor TIC necesare, dar pe de altă parte sunt presate de industrie să se adapteze şi să ofere soluţii al criza ce se accentuează pe piaţa muncii de profesionişti TIC. Abordările diferite din universități şi industrie în problema calificării absolvenţilor creşte decalajul între ce oferă universităţile şi ce necesităţi are industria. Concilierea între aceste tendințe divergente pentru reducerea acestui decalaj este greu de obținut, dacă nu imposibil. Este probabil cel mai bine ca universităţile să ofere o mare varietate de absolvenţi pe baza cererii pieţei şi industria să ia aceşti absolvenţi şi să adauge instruirea suplimentară necesară scopurilor lor particulare. Universităţile tind să producă cercetători şi ingineri cu calificare superioară cu o bază ştiinţifică puternică. Normal exact aceasta ar trebui să fie cerința industriei. Totuşi, numai firmele mari TIC solicită absolvenți cu o bază solidă ştiinţifică, ele având resurse pentru instruirea în continuare a personalului. Firmele TIC mai mici preferă absolvenţi mai specializaţi gata să lucreze şi să producă fără instruire suplimentară. Este imposibil de reconciliat aceste două cerinţe contradictorii de avea absolvenţi flexibili şi pe de altă parte utilizabili imediat. Fiecare universitate va decide singură ce fel de profesionişti doreşte să ofere industriei şi îşi va adapta curricula pentru a se potrivi cel mai bine cu tipul de profesionist ales. Este vital ca pregătirea absolventului să cuprindă perioade de practică în industrie (internships or industrial placements), care pot fi integrate cursurilor sau adăugate cursurilor.

Certificări

Industria TIC a dezvoltat o serie completă de certificări de tip vendor solicitând solicitanților să treacă prin examene şi teste. Tendinţa normală a universităţilor este să se ţină departe de acest certificări, dintr-o varietate de motive. Pe de altă parte, o certificare mai generală bazată mai puţin pe competenţe specifice unei companii şi mai mult pe competenţe profesionale generale ar putea reduce decalajele universităţi-industrie.

Curricula

Curricula sau programele universitare diferenţiază universităţile şi definesc nivelul de profesionalism al viitorului absolvent. Actualele curricula sunt apreciate de mulţi în industrie ca nefiind suficient adaptate la cerinţele noilor tendinţe în industria TIC. Procesul Bologna poate rezolva problemele, dar este încă în desfăşurare. În general universităţile şi-au adaptat curricula la recomandările Bologna. În mai multe ţări UE specializările conform recomandărilor schemei Bologna 3+2+3 nu dau rezultatele cele mai bune. Tendinţele europene de a se adopta o licență de tip bachelor de 3 ani pot fi potrivite pentru ştiinţe umaniste, dar sigur nu sunt acceptabile pentru inginerie, inclusiv tehnologia informaţiei. Procesul Bologna trebuie continuat cu curricula actualizate pentru absolvenţi TIC în cel mai potrivit mod pentru interesele universităţilor europene şi industriei. Curricula trebuie actualizate sistematic pentru armonizarea cu cererile pieţei în Europa.

Educaţia continuă

Industria TIC este în mod particular potrivită pentru educaţia permanentă. Educația continuă cu cicluri scurte este necesară pentru TIC. Pe de o parte, absolvenți de acum 10-15 ani au primit o educaţie bazată pe tehnologii acum depăşite moral. Universităţile ar trebui încurajate să ofere masterate studenților sau absolvenţilor alor specialităţi ca şi cursuri de conversie profesională. Universităţile pot astfel juca un rol important în educaţia TIC a persoanelor care lucrează în industrie de mulţi ani şi se află în curs de reconversie profesională. Progresele tehnologiilor e-Learning favorizează învăţământul la distanţă. Rolul universităţilor poate fi mai mare în instruire post-universitară a profesioniştilor TIC.

Cunoştinţe TIC de bază

Instruirea pentru cunoştinţe de bază pentru utilizarea TIC nu reprezintă o preocupare a universităţilor., aparţinând învățământului secundar. Dar cel mai numeros grup care este ţinta răspândirii alfabetizării digitale este la o vârstă la care revenirea la învăţământul secundar nu mai este posibilă. Universităţile vor aduce o contribuție notabilă la diseminarea calificărilor de bază ITC dacă toţi absolvenţii non-TIC vor avea aceste calificări. Şcolile secundare şi colegiile trebuie să-şi refocalizeze programele pentru a folosi aceste noi tehnologii şi să stabilească noi parteneriate cu industria şi serviciile publice pentru obţinerea de calificări potrivite într-un mediu continuu schimbător. Universităţile pot ajuta mult prin definirea curricula, pedagogie, definirea şi explicarea nucleului de cunoştinţe.

Cunoștințe e-Business

Nici cunoștințele de utilizarea aplicaţiilor e-Business nu sunt în general acoperite de universităţi. Ele cer o cunoaştere adâncă de context baztă pe experiență practică şi sunt oferite adesea de către firme ca servicii de consultanţă. Este o categorie de profesionişti apreciată de piaţă şi înclinată spre certificări.

Rolul autorităţilor publice

Guvernele şi Comisia Europeană pot influenţa dramatic relaţiile universitate –industrie cu stimulente focusate, derivate în principal din schemele de finanțare. Focalizarea pe calificările TIC este de o importanţă majoră pentru autorităţile naţionale şi Comisia Europeană. Noile ţări care au intrat în UE au adu un rezervor important de calificări TIC cu competențe şi competitivitate demonstrate. Pe de altă parte, UE trebuie să acorde atenţia cuvenită dezvoltării TIC în aceste ţări, prin programe speciale de dezvoltare a infrastructurii şi diseminare a cunoştinţelor de bază de folosire TIC.

View Vasile Baltac's profile on LinkedIn