2 noiembrie 2016

Timișoara a început campania de marketing pentru Capitala Culturală Europeană

Una dintre modalități este atractivă prin negare!
Primesc pe e-mail:



TIMISOARA!
Ha! 25 de MOTIVE SĂ NU VIZITEZI. ... !?
 
Timișoara. Un orășel oarecare în câmpia Banatului, de nici 350.000 de locuitori stabili, încă pe atâția turiști anual, bașca vreo 40.000 de studenți. Și lumea tot vine. La școală, la muncă, pentru afaceri sau să doar să viziteze.
Parcă nu era destulă lume, Timișoara s-a trezit acum și cu titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021! Ca să dea lumea buluc și mai și!
Păi ce-a fost până acum e nimic față de ce se anunță… deja au început să dea năvală turiștii și valul mare încă nu a ajuns! Parcă toată lumea acum, din țară și din lumea largă, a devenit curioasă să vadă Timișoara.
Hopa, stați fraților, nu dați așa năvală, ca nu se dă leul cu 50 de bani la Timișoara! Ce să faci acolo, n-ai ce să faci! Stați că vă spunem noi de ce nu are rost să vizitezi Timișoara!
Orașul. Ce să vezi, n-ai ce să vezi!
Unii, cică, vor să vină la Timișoara să viziteze. Pe bune? Păi ce să vezi la Timișoara?piata-unirii-din-timisoara-domnul-romano-catolic-baroc
– Zonele de protecție istorică ale Timișoarei cuprind peste 14.000 de clădiri, dintre care multe sunt extrem de valoroase și au statut de ansamblu, sit sau monument istoric.
parc-beda-timisoara-primavara
– Stilistic, orașul e foarte monoton…. Nu găsești decât clădiri și ansambluri în stil Baroc, Secession (Art Nouveau), Art Deco, Neoclasic, Neo-renascentist, Neogotic, Neoromânesc, Neo-bizantin, Moldovenesc, Neo-maur, Brutalist-socialist, Modernist și, firește, șmecheria arhitecturală numită pompos stil eclectic.
centrul-timisoarei-fantana
– Piața Unirii zăpăcește de cap vizitatorii, aruncându-i brutal în trecut, de la perioada barocului vienez de început de secol 18 până la Secessionul începutului de secol 20, cu Domul Catolic, palatul Baroc și casele de pe latura nordică, Catedrala Ortodoxă Sârbă, Palatul Episcopiei, Banca de Scont și Casa Bruck și cu monumentul baroc al Sfintei Treimi în mijloc.
monument-sfinta-treime-piata-unirii-timisoara-noaptea-zapada
– Inima vechii cetăți a Timișoarei, în prezent centru istoric pietonal, se întinde de la Bastionul Maria Tereza, prin Piața Unirii, trecând prin piețele Libertății și Sfântul Gheorghe și până în Piața Victoriei.
uniri-mic
– Piața Libertății, în forma actuală, după reabilitarea centrului istoric, a devenit o uriașă țintă din cercuri concentrice, vizibilă de sus de tot, timișorenii denumind-o, printre altele, Piața Roșie sau Pista de Aterizare pentru OZN-uri. Păi chiar așa, cine să vină aici în afară de extratereștrii?
umbrelute
Sigur, între timp se mai întâmplă tot felul de nimicuri prin piață, cum ar fi cel mai mare eveniment de lectură din România, spectacole de tot felul, chiar și al Filarmonicii, un mega concert Julio Iglesias și multe altele.
piata-libertatii-din-timisoara-vazuta-din-aer
– Piața Victoriei constituie, spun specialiștii, unul dintre cele mai reuşite sit-uri urbane de stil eclectic cu influențe Secession original din lume. Adică niște bordeie amărâte: Palatul Băncilor Bănățene Reunite, Palatul Lloyd, Palatul Weiss, Palatul Neuhausz, Palatul Merbl, Palatul Dauerbach, Palatul Hilt, Palatul Szechenyi, Palatul Löffler, Palatul Camerei de Comerț.
– Opera din Timișoara, un simbol a Revoluției din 1989,  este o clădire unică în lume, un palat în stil Renaissance cu o impresionantă fațadă neo-bizantină românească de epocă interbelică.
lalele-timisoara-opera
– Catedrala Mitropolitană a Banatului din Timișoara este unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură religioasă din România. Trecând peste faptul că este cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume (din afara Rusiei), asta până când se va finaliza Catedrala Mântuirii Neamului de la București. Ce să faci, n-ai ce să faci. Deși nu e concurs, la Timișoara se construiește în prezent cea mai mare clădire din România, de vreo 150 de metri înălțime.
catedrala-mitropolitana-a-banatului-din-timisoara
– Castelul Huniade, gazda Muzeului Banatului, o bijuterie arhitectonică, cu rădăcini în vechiul castel al lui Carol Robert de Anjou de pe când Timișoara era capitala Regatului Apostolic, se poate vedea tot în centrul Timișoarei, la umbra a doi uriași platani seculari.
– Din Piața Victoriei, așa, într-o mare plictiseală, treceți podul peste la fel de banalul canal Bega – cu promenada sa europeană, cu bărcuțe, biciclete și vaporete – și intrați în cartierul Iosefin. Adică vă întoarceți iar în timp, într-un romantic burg central european de secol 19 – început de secol 20, cu zeci de palate și sute de clădiri, prăvălii, biserici, parcuri și piețe. Parcă ești în  cartierele burgheze ale vechii Viene. Ce poate fi mai anost?
biserica-millenium-din-timisoara
peisaj-pe-bega-inflorit-timisoara-primavara
– Știu că deja v-ați plictisit, așa că nu vă mai plimb și prin cartierul istoric Fabric, unde nu prea aveți ce vedea, doar chestii obișnuite, cum ar fi prima fabrică de bere din România, funcțională și azi, palatele de pe latura cu Băile Neptun, biserica monumentală Millenium, biserici de secol 18, ansamblul arhitectonic Piața Traian, Sinagoga neologă și multe altele.
ziua-pamantului-centru-timisoara-15-4-mic
Mare atenție!!! Să nu care cumva să ieșiți la plimbare prin centrul istoric al Timișoarei la apus, când se aprinde iluminatul arhitectural al clădirilor. E deprimant! Mai ales Palatul Lloyd, Opera, Catedrala, monumentele Sfintei Maria şi Sfântul Ioan Nepomuk și Sfintei Treimi, Palatul Baroc, Bastionul Terezia. E exagerat, pe bune!
ziua-pamantului-centru-timisoara-15-3-mic
Distracție. Ce să faci la Timișoara, n-ai ce să faci!

Voi credeți că oamenii vizitează un oraș doar pentru clădiri și cultură? Ei bine, nu! Lumea se mai și distrează.
– La Timișoara nu prea ai de unde să alegi între cele vreo 40 de cluburi, indoor si outdoor, de zi sau de mai târziu, spre zori. Unde mai pui zecile de pub-uri, baruri, bistrouri și cafenele. Dacă nu ești amator de cluburi și dj, n-are rost să vii la Timișoara, unde mai tot timpul se întâmplă câte un târg, de Paști, de Crăciun, de bere, de vin, Octorberfest,  zilele cartierelor, Ziua Timișoarei, Ruga Timișoarei, Roadele Toamnei, Târg de Mărțișor, Tărg de produse tradiționale și nu mai știu câte. Așa că mai tot timpul se cântă, se mănâncă și se bea. La dolce vita de Timișoara! Cu de toate.
– Până și pistele de biciclete pentru agrement sunt cumplit de lungi la Timișoara, una are 37 de kilometri până la granița cu Serbia. Dar poți pedala de plăcere și pe malurile Begăi, proaspăt reabilitate iar dacă n-ai bicicletă poți închiria una chiar gratuit.
canalul-bega-primavaraa-la-timisoara-flora
– Amatorii de shopping nu au la dispoziția aproape nimic la Timișoara. Deocamdată nu există decât două mega mall-uri, dintre care unul este cel mai mare din afara Bucureștiului și își va dubla, în curând suprafața. Încă două mall-uri sunt în proiect, în rest mai găsiți câteva centre comerciale mărișoare, plus galeriile marilor lanțuri de hypermarketuri.
Sigur, o pârtie de schi indoor – iarnă/vară, cinema IMAX şi 4DX, ca la Timișoara e deja ceva banal.
– Transport public cu vaporașele pe Bega, ce aiureală! Biciclete gratis… ce să mai zici!
– Parcuri și flori? Timișoara are și supranumele de oraș al florilor. Începând din primăvară, când te amețesc miile de lalele, până la trandafirii de toate culorile, e o adevărată debandadă cromatică. Ce să mai spun de noul festival Timfloralis când centrul Timișoarei devine un câmp înflorit. Banal. De parcuri nu mai are rost să povestim, că sunt prea multe și prea mari.
parcul-rozelor-din-timisoara
– Dacă vrei să faci o excursie de la Timișoara, nu prea ai unde merge! De pe Aeroportul din Timișoara sunt curse directe și ieftine doar spre vreo 15 orașe mari europene. Dacă te superi, într-o oră și jumătate cu mașina ești pe malul Dunării la o ciorbă de pește, sau pe vârf de munte la Semenic. Tot într-o oră și jumătate ești la SPA sau la un gulaș în Ungaria, pe Cheile Nerei sau la cascada Bigăr.  În două-trei ore ești la Băile Herculane, la o cafea turcească tot pe Dunăre, la Belgrad, sau la Budapesta.
iluminat-feeric-de-iarna-timisoara
Oamenii
Dar dacă ai ajuns la Timișoara, nu o să-ți mai vină să pleci. Așa au pățit și pățesc, de ani de zile, mulți dintre cei care ajung aici. Timișorenii, români, germani, maghiari, sârbi, bulgari, evrei, italieni, pemi și oricărei alte etnii i-ar aparține, au ceva în comun. Ceva inexplicabil și unic în lume, ceva ce noi numim Spiritul Timișoarei. Pe care îl poți înțelege doar aici, la Timișoara, unde cel mai important patrimoniu este cel uman.
 
fantana-arteziana-timisoara-centru-noaptea
centru-timisoara-panorama
Cultura. Ce să faci la Timișoara, n-ai ce să faci!
Dacă tot am pomenit de Capitala Europeană a Culturii, să începem cu asta. Păi aste e cultură ce se face la Timișoara?
– Ce mare lucru dacă Timișoara e singurul oraș din Europa unde funcționează (activ și cu mare succes) trei teatre de stat în trei limbi diferite, română, germană, și maghiară? Plus încă alte patru teatre. Plus Opera Națională Română din Timișoara, fondată în 1946, unde se face și operetă și balet… Bașca se bulucește peste ele și Filarmonica de Stat Banatul, cu o tradiție datând din 1871.
 DCIM100MEDIADJI_0045.JPG
– Să nu credeți că ăștia cu tradițiile populare se lasă mai prejos! Nuuu! Avem o grămadă de ansambluri profesioniste și de amatori, de muzică și dansuri, românești, sârbești, germane, maghiare, de nu mai pricepi cine ce vrea.
– Ca să plictisească lumea și mai tare, Timișoara are și muzee! Muzeul Banatului, Muzeul de Artă, unde pe lângă colecțiile permanente se perindă tot felul de expoziții temporare a unor anonimi cu nume ciudate, Rembrandt van Rijn (auzi la el, van Rijn, van Bega nu era bine), van Gogh, Picasso, Chagall… Apoi mai e Muzeul Satului Bănățean, Muzeul Revoluției din 1989, Muzeul transportului public. Cultele au și ele muzee, Muzeul Catedralei Mitropolitane, Colecţia de Artă Bisericească a Episcopiei Ortodoxe Sârbe, Colecţia de Artă Bisericească a Episcopiei Romano-Catolice.
muzeul-de-arta-mic
– Arta plastică nu expune doar la Muzeul de Artă, există și câteva galerii. Nu multe, vreo 14 doar.
– Festivaluri. Auăleu, vorba teatrului. Păi aici chiar că e o aiureală întreagă. Fără glumă, la Timișoara se produc zeci de festivaluri în fiecare an… 50-60 poate. Și unele mari de tot, de nivel mondial, cu artiști de top. Festivalul Jazz TM, Timișoara Rock Festival, Festivalul rEvolution, Festivalul Plai. De 26 de ani, mii de artiști din zeci de țări de pe toate meridianele lumii vin la Festivalul Inimilor.
festivalul-inimilorfestival-inimi-2015-micfestivalul-inimilor-parada-americani-timisoara
Festivalul European al Spectacolului – Festival al Dramaturgiei Românești este unul dintre cele mai importante evenimente culturale din România. Ce să mai vorbim de Festivalul de Operă și Operetă în are liber, perioadă în care Parcul Rozelor din Timișoara devine un loc magic. Brrrr! Festivalul Internațional Timișoara Muzicală, Festivalul Fanfarelor, Festivalul Baroc, Bega Bulevard, Festivalul Internațional de Literatură, Festivalul European de Teatru „Eurothalia”, Festivalul de Muzica Veche, Festivalul Internațional de Muzică de Orgă Timorgelfest, Festivalul național de folclor Tradiții la Români, Festivalul Minorităţilor Etnice, Zilele Culturii Sârbe, Zilele Maghiare și ne oprim aici pentru că nu avem loc să le înșirăm pe toate… Cine are timp să meargă la așa ceva.
centru-festivalul-de-jazz-timisoara
– Asta nu e tot, se mai propagă la Timișoara și cultura franceză, germană, britanică și nord-americană prin Institutul Francez Timișoara, Centrul Cultural German Timișoara, Consiliul Britanic Timișoara, American Corner din Timișoara.
julio-iglesias-piata-libertatii-din-timisoara

4 aprilie 2016

Conferința Lumea digitală Oportunități și pericole

Conferința a avut loc în 24 martie 2016 la Timișoara organizată de Asociația 3C și Rectoratul Universității Politehnice din Timișoara

Diapozitivele prezentării:
https://sites.google.com/site/vasilebaltac/lucrari-stiintifice/2016_03-lumea-digitala-oportunitati-si-pericole

29 ianuarie 2016

FORUMUL DE LA DAVOS : REVOLUȚIA TEHNOLOGICĂ – PERICOL SAU OPORTUNITATE?!

Publicat și pe platforma Adevarul.ro http://adevarul.ro/news/societate/forumul-davos-revolutia-tehnologica-pericol-oportunitatet-1_56a8ec255ab6550cb82bed41/index.html

Forumul de la Davos a avut ca temă în acest an impactul celei a patra revoluției industriale asupra societății și mai ales provocările pe care le produce. Fără a pune la îndoială la îndoială beneficiile acesteia mulți participanți și au manifestat îngrijorarea față de consecințele sociale ale acestei revoluții, mai ales sub aspectul exacerbării inegalităților și a locurilor de muncă. Noile tehnologii sunt oare binele sau răul societății de mâine? 

Revoluția industrială 

Nimeni nu contestă că suntem martorii unei noi revoluții industriale produse de tehnologiile digitale care într-un timp extrem de scurt, cam jumătate din durata vieții unei persoane, ne-a schimbat viața tuturor. Nu cred ca mai este cineva care să își poată imagina că poate reveni la viața de acum 40-50 ani fără a mai avea telefoane inteligente, tablete, laptopuri, Internet, rețele sociale, GPS, carduri bancare, comerț online, camere web, etc. (vezi figura). Toate domeniile activității umane sunt influențate de aceste tehnologii și nu numai influențate ci dependente. Nu este exagerat să afirmăm că în întrerupere majoră a serviciilor digitale ar paraliza societatea umană. De unde apare totuși îngrijorarea?

Noi vulnerabilități globale

 Tehnologiile digitale ne-au schimbat viața în bine atât la locul de muncă unde efortul fizic și mintal al oamenilor este mai mic ca acum câteva decenii în condițiile unei productivități net superioare, cât și viața de zi cu zi prin noul nivel de interacțiune cu ceilalți oameni, informare, contactul cu administrațiile publice. Se afirmă chiar că am intrat într-o nouă formă de democrație influențată de mijloacele electronice, numită chiar eDemocrație. Au apărut însă și numeroase vulnerabilități.

Prima este chiar dependența de sistemele informatice de tehnologiile digitale. Suntem asigurați că sistemele sunt fiabile că ele funcționează 24 ore din 24 fără greș. Și totuși zi de zi aflăm că un sistem automat sau altul s-a defectat. Am aflat recent că o linie de metrou nu a funcționat într-o mare capitală europeană pentru că sistemul de automatizare nu a funcționat și trenurile sunt fără pilot. Să nu mai vorbim de desele opriri ale sistemului de carduri de sănătate de la noi. Sistemele informatice sunt din ce în ce mai complexe și realizate într-un termen scurt, vulnerabilitățile fiind inerente. Una dintre vocile cele mai competente din domeniul IT, fostul CEO al Google Eric Schmidt afirmă că “Internetul este primul lucru pe care omul l-a construit și pe care nu-l înțelege complet, cel mai mare experiment în anarhie”. Un motiv de îngrijorare care a fost prea puțin discutat la Davos.

O a doua vulnerabilitate este lipsa de securitate. Rețelele informatice sunt penetrate relativ ușor, uneori din deficiențe constructive, dar cel mai des din ignorarea unor reguli elementare de către utilizatori. Omul este veriga cea mai slabă în sistemele digitale. Clasica parolă de acces a devenit inutilă prin facilitatea cu care este aflată de cei care nu ar trebui să o cunoască, fie prin keylogging, fie din neglijența persoanei care o folosește.

O a treia vulnerabilitate majora este proliferarea de programe dăunătoare sau distructive (malware), în cele mai diverse forme: viruși, troiani, spioni digitali, spam, etc. și tentativele de penetrare sau blocare a rețelelor. Considerată probabil problemă tehnice și aceste vulnerabilități au fost puțin discutate la Davos.

A fost discutată în schimb vulnerabilitatea produsă de prezența grupărilor teroriste pe Internet și în rețelele sociale. Vulnerabilitate reală și foarte greu de rezolvat, datorită principiilor Internet de sistem deschis.

Îngrijorare la Davos 

Principala temă de îngrijorare la Davos a fost reacția societății la schimbările produse de revoluția industrială. Un sentiment de teamă a fost vizibil în multe luări de poziție. Mergem spre mai bine sau spre mai rău? Vicepreședintele SUA Joe Biden a fost foarte explicit:
 “Cred că în ansamblu aceste transformări sunt schimbări în bine. Dar ele sunt însoțite de pericole reale și trebuie să fim proactivi. Din ce va trăi muncitorul din depozit care expediază comanda dvs. și agentul de vânzări care v-o ia când el sau ea nu vor mai fi necesari?” 
Primul ministru al Canadei Justin Trudeau s-a întrebat dacă revoluția tehnologică îmbunătățește viața oamenilor sau nu. Un raport difuzat la deschiderea forumului avansează cifra de 5 milioane de locuri pierdute până în anul 2020 din cauza schimbărilor tehnologice. În fapt aceasta pare a fi fost îngrijorarea principală: pierderea unor locuri de muncă. În plus o anumită spaimă de roboți care ar amenința anumite profesii înlocuind oamenii, citate fiind medicina și avocatura. Așa să fie oare?

Roboții iau locul oamenilor? 

Dacă printre cititori sunt și unii care lucrează la Uzinele Dacia sau Ford Craiova, sigur vor afirma că este adevărat. Unii muncitori din liniile de asamblare sunt înlocuiți de roboți industriali și trebuie să se recalifice. La fel în multe alte industrii prelucrătoare. Documentul prezentat la Davos subliniază o tendință, nu un pericol imediat. Statisticile arată că în România în industria prelucrătoare lucrează sub 100 mii persoane dintr-un total de 9 milioane persoane ocupate. Afectate de impactul roboților industriali ar fi cam 40 mii persoane în viitorii zic eu 6-10 ani. Cam 0,5% din populația ocupată. Departe de alarma din titlul care ne dă fiori: Forumul Economic Mondial: 60% din locurile de muncă ale românilor, în pericol să dispară din cauza tehnologizării. La Davos s-a vorbit despre roboți gândindu-se nu numai la roboții industriali ci mai ales la aplicațiile informatice care ar automatiza anumite procese. Aplicațiile din medicină și avocatură înlocuiesc medicii și avocații? Răspunsul meu este că sigur nu, îi fac numai mai eficienți. Faptul că de câte ori suntem bolnavi căutăm pe Internet tratamente și medicamente desființează medicii? Nu mai mult decât se întâmpla acum 30-40 ani când nu exista Internet și oamenii căutau în cărți precum ”Agenda medicală”, ”Medicina în familie”, etc.

Restructurarea unor profesii sau chiar dispariția lor nu este ceva nou. Toate revoluțiile industriale au avut acest efect. Birjarul a dispărut odată cu apariția automobilului, fochistul plin de praf de cărbune odată cu dispariția locomotivelor cu aburi, frânarul de pe vagoanele de marfă (cei mai în vârstă poate își mai amintesc de ei!) odată cu apariția sistemelor automate de frânare, sacagiul odată cu apariția rețelelor de alimentare cu apă, etc. Revoluția tehnologică a făcut și ea ”victime”. Vă mai amintiți de dactilografele care erau omniprezente în fiecare birou cu mașinile lor de scris? Dar de telefonistele care operau centralele manuale? Dar de taxatorul prezent în tramvaie și autobuze? De agentul de circulație care stătea în borcan sau în mijlocul intersecției? Lista ar putea continua.

A fost oare dispariția acestor profesii o tragedie pentru societate? Locurile de muncă apar și dispar din motive strict economice sau ca urmare a tehnologiilor noi. Problema este dacă apar altele noi și mai ales dacă oamenii doresc să se recalifice în noile meserii. La Davos s-a afirmat pe drept cuvânt că elevii de azi nu vor mai lucra în meseriile părinților și bunicilor lor. Pot da un exemplu care îmi este familiar. Acum 60 ani în domeniul calculatoarelor electronice apărea prima meserie nouă, aceea de programator. Acum în domeniu există 40 competențe profesionale inventariate de Uniunea Europeană(e-CF:eCompetence Framework).

Locuri noi de muncă 

La Davos s-a amintit de 5 milioane de locuri de muncă care dispar ca urmare a revoluției industriale. Nu s-a vorbit suficient de câte locuri noi de muncă apar ca urmare a aceleiași revoluții. Cu siguranță mult peste 5 milioane. Un raport al Uniunii Europene estimează pentru anul 2020 un deficit de 850 mii persoane în domeniul IT în Europa. S-a creat chiar o coaliție pan-europeană (Grand Coalition for Digital Jobs) pentru promovarea locurilor de muncă în IT. Sectorul IT ocupă în România deja aproape de 2 ori mai multe persoane ca industria prelucrătoare. Sectoarele de servicii cresc rapid și absorb forța de muncă care este restructurată datorită progreselor tehnologice. Nu vreau să simplific prea mult parametrii discuției și să nu amintesc că există rezistență la schimbare, sau cum s-a spus la Davos și actuala revoluție industrială se produce cu dureri și vor exista și victime cum afirma Satya Nadella (CEO al Microsoft CEO). Se produc noi decalaje și inegalități. Joe Biden se întreba dacă nu dispare clasa de mijloc, considerată până acum motor al economiei. Decalaje se produc fără îndoială, cel mai mare fiind decalajul digital despre care am mai discutat în altă postare. Cât despre postare în absența altor argumente, tind să cred că revoluția digitală o va întări și nu o va face să dispară. Un decalaj discutat a fost acela al sexelor. Revoluția digitală ar trebui să creeze o egalitate între sexe, realitatea arată că numărul femeilor care au locuri de muncă în noile condiții tehnologice este departe de un normal 50%. Sau cum spunea plastic Christine Lagarde, șefa FMI: Auzim multe despre un Internetul al Lucrurilor – Avem nevoie și de un Internet al Femeilor.

Competențe digitale 

Cea mai acută inegalitate și care le afectează pe cele mai multe persoane în contextul revoluției industriale și a dinamicii locurilor de muncă este aceea a competențelor digitale. Imensa majoritate a locurilor de muncă actuale necesită anumite competențe digitale. Deja din 2015, 90% din locurile de muncă vor necesita cel puțin competențe digitale de bază se afirmă în documentul ICT for Jobs al Agendei Digitale a Uniunii Europene. Depinde și ce fel de competențe digitale! Există competențe de cultură generală digitală ale persoanelor care știu să navigheze pe net, să trimită un email și să scrie pe forumuri și cam atât consideră că ar fi suficient. Locul de muncă digital pretinde nivele diferite de la alfabetizat digital la expertiză digitală după cum se prezintă pe larg într-o carte recentă despre Lumea digitală. Tinerii care au crescut cu acces la tehnologiile informației și Internet și le consideră normale, nativii digitali, se adaptează mai simplu. Studii recente arată însă că nici ei nu posedă cunoștințele necesare pentru locul de muncă modern, rezumându-se la competențe de cultură generală. Un studiu pe această temă se numește chiar Decepția Nativului Digital (The Fallacy of the ‘Digital Native’: Why Young People Need to Develop their Digital Skills) Persoanele de vârsta doua și a treia care trebuie să învețe să folosească aceste tehnologii prezintă reluctanță la apropierea de tehnologiile digitale. Eroare care îi dezavantajează în competiția pentru noile locuri de muncă și cu atât mai mare cu cât asimilarea acestor tehnologii este ușoară și prietenoasă. Pe de altă parte la întrebarea dacă aveți competențe digitale pentru locul de muncă actual, cele mai multe persoane (75-85%) afirmă că da, teste diverse arătând că 70-80% nu le au. Un sondaj de cultură generală digitală vă poate da o indicație privind nivelul actual. Concluzia este simplă. La nivel național, local și individual sunt necesare eforturi de dobândire de competențe digitale. De ele depinde supraviețuirea în fața provocărilor celei de a Patra Revoluții Industriale. Forumul de la Davos confirmă această concluzie.

 27 ianuarie 2016